Nostalgie printre stropi de ploaie Dintotdeauna, vremea ploioasă de afară mă îndeamnă la visare, la meditație. Iată că astăzi este o astfel de zi, în care afară plouă necontenit de ceva vreme iar mie îmi zboară gândul la trecut. Îmi pare că plutesc amintirile copilăriei, de pe vremea când uram ploaia pentru că nu puteam ieși la joacă cu ceilalți copii iar mama făcea eforturi uriașe pentru a mă împăca, îmbiindu-mă cu tot felul de bunătăți sau cititndu-mi povești cu prinți și zâne. Profitam de bunăvoința mamei pentru a face cort în casă, visând că este casa mea din viitor. Îmi puneam toată imaginația la contribuție să construiesc o lume așa cum o vedeau ochii mei de copil. Reușeam până la urmă să răstorn casa cu susul în jos, spre disperarea mamei, care vedea cum, încet-încet, totul se transforma în haos. Era frumos ... Era atat de puțin dar, pe atunci, era totul pentru mine. Pe măsura ce timpul trecea, aveam nevoie de tot mai multe lucruri pentru a fi fericită, mai ales în vreme p...
