Ce este frumosul?

Frumosul se află pretutindeni în jurul nostru: în strălucirea diamantină a unui strop de rouă, în desenele complicate de pe aripa unui future, într-un curcubeu etc. 

În opinia mea, acesta se manifestă mai cel mai pregnant în artă, dând măsură creativității umane.

În primul rând, trebuie constatat că frumosul este indisolubil legat de plăcerea estetică pe care o provoacă și, în acest caz, un rol important îl joacă atât codul cultural al epocii, cât și subiectivitatea receptorului. De pildă, spre deosebire de anticii greci care cultivau perfectul echilibru și armonia formelor, modernii manifestă alt tip de sensibilitate, frumosul fiind descoperit chiar și în dizarmonii ori în aspectele sordide ale realității.

În al doilea rând, trebuie făcută distincția între frumos ca formă de manifestare a ideii și știință ca modalitate de exprimare a unui adevăr obiectiv. Această diferență sesizată de Hegel și preluată de Titu Maiorescu e însă doar parțial adevărată, mai ales că, în contemporaneitate, granițele dintre cele două domenii sunt ușor transgresate. De exemplu, literatura științifico-fantastică preia nu numai limbajul ci și descoperirile științifice, rămânând totuși în domeniul esteticului, la fel cum un fizician precum Steven Hockinson cochetează uneori cu metafora pentru a expune niște adevăruri obiective.

În concluzie, chiar dacă “frumosul cuprinde idei manifestate în materie sensibilă” după cum afirmă Titu Maiorescu, sunt de părere că el nu trebuie disociat iremediabil de adevăr, mai ales în lumea contemporană.